Citate de Arsenie Boca

Copii ajung în bratele lui Dumnezeu, fiindcã ei sunt cel mai aproape de El. Modul lor de a fi, e cel mai iubit de Dumnezeu. Înteleptii îl înteleg pe Dumnezeu, ca pe o necesitate în explicarea lumii. Copii îl au, ca pe un tatã de pe celãlalt tãrâm. Iatã de ce copii sunt în Adevãr, pe când înteleptii pe dinafara lui......



Viata nu e un scop în sine; numai un mijloc; e numai cadrul unui destin sau e în cadrul unui destin. Multi se tem de cuvântul destin, ca nu cumva sã însemneze predestin, prin urmare sã se trezeascã într-o doctrinã fãrã libertatea vointei, deci fãrã conceptul specific al responsabilitã tii ultime......
 
Vreau sã vã schimb lacrimile voastre în bucurie, multumind lui Dumnezeu de toate durerile si schimbându-vã purtãrile, vã ve-ti bucura. O veti face?.....
 
Omul se roagã de Dumnezeu sã-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagã de om sã-si schimbe purtãrile. Socotiti si voi, care de cine sã asculte întâi?........

Socrate si testul celor trei

In Grecia antica, Socrate (469-399 i. Hr.) era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui.


Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu un cunoscut care i-a spus:


"Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul din studentii tai?"


"Stai o clipa", replica Socrate. "Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci print-un mic test, numit Testul celor trei."

"Trei?"

"Asa este", a continuat Socrate. "Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?"

"Nu," spuse omul. "De fapt doar am auzit despre el."

"In regula", zise Socrate. "Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu.
Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?"


"Nu, dimpotriva..."


"Deci", a continuat Socrate, "vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?"
Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat.

"Totusi, mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba - filtrul folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?"

"Nu, nu chiar..."

"Ei bine", a conchis Socrate, "daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca e adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi spui?"

 Socrate a fost primul ganditor care a luat ca obiect al meditatiei sale fiinta umana. Incepand cu Socrate, omul devine in mod exclusiv o problema pentru el insusi. “Persoana ta este sufletul tau” spunea Socrate.

Iata si cateva citate a lui Socrate:

Ştiu că nu ştiu nimic, şi nici măcar asta nu ştiu.

Cunoaşte-te pe tine însuţi.

Invidia este ulcerul sufletului.

Sfatul meu este să te căsătoreşti. Dacă vei avea o nevastă bună, vei fi fericit; dacă nu, vei deveni filosof.

Cine vrea să mişte lumea trebuie mai întâi să se mişte el însuşi.

Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă.

Ştiu că nu ştiu nimic, dar ştiu că pot şti mai mult decât ştiu.

Suprema înţelepciune este a distinge binele de rău.

Ştiu ce e binele, dar săvârşesc adesea răul.

Postare preluata de pe blogul My heart to your heart.

Omraam Mikhael Aivanhov - Sa nu va asteptati de la un maestru spiritual decat Lumina

Este foarte dificil să faci binele. Toată viaţa mi-am pus întrebarea: "Care este cel mai bun mod de a-i ajuta pe oameni?" Şi am văzut că dacă într-o zi li se dă hrană, a doua zi le este din nou foame, deoarece stomacul este o gaură care nu se umple niciodată şi care cere în fiecare zi... Dacă li se dau haine, după câtva timp ele sunt uzate şi trebuiesc înlocuite. Dacă li se dă o casă, şi ea la fel, într-o zi sau alta, trebuie reparată. Dacă li se dau bani, ei vor fi foarte curând cheltuiţi... şi, dacă aţi avut câteva afaceri cu oamenii, ştiţi că ei nu sunt niciodată satisfăcuţi. Dacă le daţi o casă, ei se întreabă de ce nu le daţi un palat, iar dacă le daţi milioane, ei sunt furioşi pentru că nu sunt miliarde. Este deci imposibil să-i ajuţi pe oameni în acest mod: sau acest ajutor nu este niciodată definitiv, sau oamenii sunt nemulţumiţi pentru că aşteaptă totdeauna mai mult. Atunci, cum să-i ajuţi?


Să luăm cazul unui om care ar avea o greutate de transportat. Această greutate este foarte mare şi el abia poate să o ridice. Ori, iată că voi sunteţi aici: luaţi greutatea pe umerii voştri, şi asta este! Ei da, dar zilele următoare acest om mai avea greutăţi de transportat şi, cum nu veţi putea fără încetare cu el, ce va face? Presupuneţi acum că aveţi un secret pentru a transporta greutăţile fără a fi strivit şi chiar pentru a le transporta cu bucurie: voi îi comunicaţi acest secret şi, după aceea, toată viaţa el va putea să continue să se descurce singur. Atunci, pentru a face bine oamenilor nu este preferabil de a le da un mijloc să se descurce fără a avea întotdeauna nevoie de ajutorul altcuiva? Bineînţeles, este mai bine, mult mai bine. Şi acest mijloc este Lumina Ştiinţei iniţiatice, pentru că în orice circumstanţă această Ştiinţă dă o soluţie.

Iată de ce toată viaţa am lucrat fără întrerupere pentru a găsi această Lumină, pentru că ştiu că atunci când vă voi da-o, veţi putea înfrunta toate dificultăţile din voi lipsindu-vă de mine, de prezenţa mea. Fără Lumină, nu numai că binele pe care‑l faci nu va fi durabil, dar oamenii nu vor fi nici măcar recunoscători. Ceea ce trebuie să le daţi este un element spiritual care se gravează în ei. Mulţi ignoră aceasta. Când vor să facă bine, în loc să înţeleagă faptul că pot să dea acest element spiritual, care nu se va şterge niciodată, ei dau ceva material. Nu se ştie încă să se ofere ce este esenţial; se dau tot felul de lucruri: bijuterii, maşini, crezând că-l puteţi face pe celălalt fericit. Ei nu, trebuie să învăţaţi să daţi un element esenţial.

Dacă voi credeţi că eu n-am nici un fel de idee despre dificultăţile voastre, vă înşelaţi. Eu le cunosc, deoarece şi eu am trecut pe aici, le-am trăit şi-mi este suficient să privesc pe cineva pentru a cunoaşte toate probele pe care le-a traversat, deoarece ele sunt înscrise pe faţa sa. Veţi spune: "Dar nu aveţi nici un fel de compasiune! De ce nu ne ajutaţi?" Ah! şi aici trebuie să vă dau explicaţii.

Chiar dacă aş avea toate puterile, Cerul nu mi-ar permite să vă îndepărtez dificultăţile. Voi sunteţi cei care trebuie să faceţi eforturile: să învăţaţi, să exersaţi, pentru că aceasta vă va servi pentru eternitate. Dacă aşteptaţi ca cineva să facă totul în locul vostru, să vă îndepărteze suferinţele, bolile voastre, mizeriile voastre, este posibil: pe Pământ sunt fiinţe capabile să o facă, dar o fiinţă înţeleptă şi inteligentă nu o va face niciodată, pentru că ea ştie că nu este un mod de a vă ajuta, ci din contră. Vă va da, deci, mai degrabă metode, cunoştinţe, dar va aştepta ca voi să fiţi cel care să le aplicaţi, pentru că în acest moment voi sunteţi cel care creşteţi, care vă întăriţi şi aceasta este adevărata evoluţie.

Din nefericire, oamenii care s-au obişnuit să nu conteze decât pe elemente materiale, exterioare lor (maşini, aparate, medicamente), nu se gândesc niciodată să utilizeze posibilităţile cu care Creatorul i-a dotat. Iar când întâlnesc un Maestru, ei au exact aceeaşi atitudine: în loc să înveţe să dezvolte, graţie lui, facultăţile lor spirituale, vor conta pe Maestru ca el să facă totul în locul lor: Maestrul este cel care trebuie să-i instruiască, să-i purifice, să-i vindece, să găsească soluţii la toate problemele lor, să-i facă fericiţi şi bogaţi. Da, această atitudine de a aştepta totul din exterior este atât de răspândită încât chiar şi spiritualiştii au adoptat-o. Într-un Maestru ei caută un om cumsecade care va veni să-i depaneze, să-i salveze şi, mai ales, care se va încărca cu greutăţile lor. Ei da, un măgar, da! Analizaţi-vă şi veţi vedea dacă nu este adevărat.

Mulţi din cei care vin în Învăţământul nostru aşteaptă totul de la mine: ca eu să le dau ştiinţa, inteligenţa şi toate virtuţile... ca eu să-i fac bogaţi, sănătoşi şi ca eu să-i însor; dacă nu o fac, ei sunt decepţionaţi şi-mi poartă sâmbete. Ba da, şi există chiar oameni pe care nu-i cunosc şi care îmi scriu pentru a mă ruga să le găsesc un soţ sau o soţie. Cum să-i fac eu să înţeleagă că eu nu mă ocup de aceasta? Este un domeniu foarte delicat, unde cel care se angajează trebuie să-şi ia responsabilităţile sale. Nu este rolul unui Maestru de a-i însura pe oameni, sau de a-i face să divorţeze. Bineînţeles, în anumite cazuri, când tinerii fraţi şi surori pe care-i cunosc vin să-mi ceară sfatul, eu îl dau... şi încă nu întotdeauna; este prea delicat.

Vedeţi ce fel de mentalitate au oamenii! Ei aşteaptă totul de la mine: chiar şi căsătoriile. Iar când vor avea copii, se gândesc că eu trebuie să invit Îngerii şi Arhanghelii să vină să se încarneze lângă ei. Ei bine, nu, nu aceasta este sarcina mea. Din partea mea, ei trebuie doar să se aştepte să primească lovituri pentru a învăţa să se descurce. Chiar dacă aş avea puterea de a le îndeplini toate dorinţele, eu nu aş face-o, pentru că nu în acest mod i-aş ajuta. Da, chiar dacă aş avea puterea de a vindeca toate bolile, nu numai că nu le-aş vindeca, dar le-aş mai adăuga şi încă altele!... Sunteţi indignaţi? Da, dar în acelaşi timp eu le voi da mijloacele de a le învinge pe toate. Deoarece dacă îi vindec de bolile lor, ei vor continua să facă excese şi nebunii; din nou vor deveni bolnavi, iar când nu voi mai fi aici, vor rămâne bolnavi pentru eternitate.

Vedeţi, nu este o soluţie. Deci, eu v‑o spun, pentru mine soluţia este să vă adaug şi alte greutăţi învăţându-vă să deveniţi mai puternici şi mai rezistenţi.

Discipolul nu trebuie să dorească nici pentru el, nici chiar pentru apropiaţii lui ca viaţa să fie uşoară. Majoritatea părinţilor şi mamelor doresc pentru copiii lor facilitatea, opulenţa, succesul; ei sunt, în mod evident, împinşi de iubirea lor, dar este o iubire stupidă, care nu are în vedere adevărata evoluţie a acestor copii. Bineînţeles, eu nu spun că părinţii trebuie să dorească suferinţe pentru copiii lor, nu; de altfel ei nici măcar nu trebuie să se preocupe de această problemă. Dorinţa lor trebuie să fie doar una: copiii lor să devină binefăcători ai umanităţii, şi Cerul va decide prin ce experienţe îi va face să treacă pentru a-i conduce până acolo. Poate le va trimite boli, inamici, oprobiu, dar prea puţin contează, ei vor merge departe, foarte departe, atât de departe că nu va rămâne nici un fel de urmă din aceste dificultăţi, nici măcar o amintire. Părinţi îşi iubesc copiii, dar ce vor deveni aceşti copii dacă sunt cruţaţi de toate dificultăţile? Se vor abrutiza, asta este totul.

Eu, să o ştiţi, nu mă ocup de bolile voastre, de problemele voastre, de divorţurile voastre. Dacă viaţa vă face să treceţi pe aici, este pentru că există probabil o raţiune karmică. Eu mă ocup doar de mijlocul prin care să vă fac liberi, mari şi puternici, oricare ar fi probele prin care treceţi. Eu nu sunt aici pentru a vă vindeca, a vă consola, a vă rezolva problemele (de altfel eu nu am timp, mi-ar trebui o eternitate pentru a mă ocupa de problemele voastre, şi ce probleme!) dar eu sunt obligat să vă stimulez, să vă arăt cel mai înalt ideal, deoarece, dorind să realizaţi cel mai înalt ideal, veţi putea rezolva totul. Pe când dacă eu vă evit toate probele, veţi rămâne totdeauna slabi, vulnerabili şi atunci ce veţi face dacă într-o zi nu voi mai fi aici?

Se arăta ieri la televizor că, din ce în ce mai mulţi oameni, merg la clarvăzători, mediumi, pentru a rezolva problemele lor de bani, de sănătate, de iubire, sau pentru a se face exorcizări asupra lor, descântece. Este extraordinar! Ei înşişi nu fac nimic pentru a învinge dificultăţile, pentru a vedea mai clar, pentru a se întări; este altcineva care trebuie să facă această treabă în locul loc. Dar, admiţând chiar că cineva ajunge să le rupă vraja, ei sunt atât de slabi, că un altul îi va vrăji din nou. Toţi nu se gândesc decât să meargă să găsească pe cineva pentru a-i vindeca, a-i controla, a-i linişti. De aceea rămân ignoranţi, slabi, vulnerabili.

Ei bine, aici, nu este aşa. Aici, nu sunteţi consolaţi, nu sunteţi uşuraţi, nu sunteţi vindecaţi, ci vi se dau mijloace, arme, metode, pentru ca să fiţi voi cei care să deveniţi inteligenţi, puternici, de neînvins. Şi este mult mai bine. Dar cum voi căutaţi facilitatea, găsiţi că aici nu este nimic şi nimeni care să vă poată ajuta. Ei bine, aici vă înşelaţi! Dacă cineva poate într-adevăr să vă ajute, şi nu pentru o zi sau două, ci pentru eternitate, acela sunt eu. Doar că voi nu-mi cereţi decât un singur lucru: să deschideţi gura şi să înghiţiţi remediul; pentru că vă este indiferent dacă este doar un paleativ. Când veţi înţelege că trebuie să învăţaţi să vă descurcaţi voi înşivă?


Aici vi se dau toate mijloacele, încercaţi cel puţin să vă serviţi de ele! Dar dacă cel mai mare Maestru face o minune pentru a vă vindeca şi a vă proteja cât timp va dura aceasta? Asta depinde voi: dacă ştiţi să vă serviţi de Lumină şi de cheile pe care vi le dă, aici, da, este definitiv, deoarece atunci voi înşivă, sufletul vostru, Spiritul vostru, este cel care intră în acţiune.

Cunosc natura umană: vouă v-ar place să mă auziţi spunând: "Contaţi pe mine; vă voi salva din toate pericolele; vă voi vindeca de toate bolile, vă voi face fericiţi". Ei bine, nu, şi dacă cineva v-o spune înseamnă că el are interesul să vă înşele. Vă spun: contaţi pe Marile Adevăruri pe care vi le dau; acceptaţi-le în voi, întăriţi-le, însufleţiţi-le, hrăniţi-le şi veţi vedea rezultatele. Astăzi am distrus poate câteva din iluziile voastre, dar pentru Adevăr, pentru binele vostru am făcut‑o.

Omraam Mikhael Aivanhov ne vorbeste despre adevaratul ajutor pe care un maestru spiritual il poate oferi discipolilor lui

"Chiar dacă aş avea toate puterile, Cerul nu mi-ar permite să vă îndepărtez dificultăţile. Voi sunteţi cei care trebuie să faceţi eforturile: să învăţaţi, să exersaţi, pentru că aceasta vă va servi pentru eternitate. Dacă aşteptaţi ca cineva să facă totul în locul vostru, să vă îndepărteze suferinţele, bolile voastre, mizeriile voastre, este posibil: pe Pământ sunt fiinţe capabile să o facă, dar o fiinţă înţeleptă şi inteligentă nu o va face niciodată, pentru că ea ştie că nu este un mod de a vă ajuta, ci din contră. Vă va da, deci, mai degrabă metode, cunoştinţe, dar va aştepta ca voi să fiţi cel care să le aplicaţi, pentru că în acest moment voi sunteţi cel care creşteţi, care vă întăriţi şi aceasta este adevărata evoluţie."

Balogh Bela - Realitatea Finala

A fost odata un om sarac care-si purta povara gandurilor pe un drum de la marginea unei paduri… Fiind obosit, s-a sezat sa se odihneasca, sprijinindu-se cu spatele de un copac. Dar omul nu stia ca acel copac avea puteri magice, ca indeplinea toate dorintele celor care-l atingeau.

Pribeagul se gandi mai intai ce bine i-ar prinde un pahar cu apa. Si… brusc, se trezi ca tine in mana un pahar cu apa limpede. Surprins, a tinut un timp paharul in mana, dar in final a decis sa-l bea.

Apoi, ii trecu prin gand: “Ce mi-as dori acum ceva sa mananc…” Si dintr-o data se trezi cu mancare alaturi.

“Se pare ca dorintele mi se implinesc” gandi omul, mirat. Drept care rosti cu voce tare: “Vreau o casa minunata!” Si casa minunata aparu langa el. Apoi isi dori si o femeie superba si inteligenta, cu care sa-si imparta norocul. Cand i s-a realizat si aceasta dorinta, omul i-a zis femeii de langa el: “Stai putin, ce se intampla aici? N-am eu asa noroc! Nu mi se pot intampla atatea lucruri minunate tocmai mie!”

In momentul in care a rostit aceste cuvinte… toate au disparut.

“Stiam eu…” zise omul clatinand din cap… apoi s-a ridicat de sub copac si a pornit pe drumul de la marginea padurii, purtandu-si povara gandurilor…

Singura putere care se poate opune puterii unui gand - sau “credintei” - este cea a unui alt gand (poate din subconstient) sau a altei “credinte” interioare. O anumita forma-gand in subconstient se indoieste de posibilitatea de realizare a imaginii-dorinta creata de gandul constient, astfel rezultatul este, de multe ori, impiedicat sa se manifeste in planul fizic.

Cel mai mare dar al Universului este liberul arbitru, care ne da sansa ca fiecare din noi sa-si aleaga singur calea pe care va evolua. Cu propria vointa si cu puterea ce o avem la dispozitie, orice este realizabil. Avem libertatea de a crea, iar prin propria creatie ne putem exprima valorile exterioare (…)

Daca noi cream tot ce ne inconjoara cu puterea gandului, de ce nu ne reuseste mereu tot ce gandim? Ce este acel ceva care impiedica derularea lucrurilor dupa cum o dorim noi?

Acel ceva este Legea Iubirii. Ea inalta piedici, caci are un scop precis: evolutia spirituala. Iubirea Universala nu cunoaste ce este egoismul si frica si nu impiedica sufletele aflate in evolutie sa treaca prin situatii greu de invins (…)
Trebuie sa invatam Legile Luminii, cu alte cuvinte, sa aplicam Legile Iubirii in viata de zi cu zi. Cand esti fericit, atunci traiesti in realitate. Orice altceva este o iluzie pe care tu insuti ai creat-o (…)

Putem constientiza ca existam ca parte a unui Univers inteligent (…) in noi si prin noi se manifesta o inteligenta mai elevata; ca nu exista cu adevarat nici moarte nici despartire definitiva; ca tot binele si frumosul, toata iubirea dupa care tanjim toti deopotriva se afla in noi si ca, folosindu-ne imaginatia creativa, suntem capabili sa infaptuim orice.

Putem recunoaste in inima noastra ca, dincolo de orice diferente confesionale, de limba sau culoare a pielii, dincolo de orice problema cotidiana, in fiecare din noi se manifesta o singura realitate universala: Iubirea frateasca.

Un guru i-a intrebat pe discipolii sai cum se poate stabili cand se sfarseste noaptea si incepe ziua. Unul a zis:

- Daca vezi un animal in departare si poti spune daca e vaca sau cal.

- Nu! - l-a contrazis guru.

- Daca privsti un pom in departare si poti spune daca e un mango sau un par.

- Nici acesta nu e raspunsul corect - zise guru.

- Dar care e raspunsul? intrebara discipolii.

- Daca privesti in fata un barbat si-ti recunosti in el fratele sau daca privesti fata unei femei si recunosti in ea pe sora ta. Pana nu esti capabil sa faci asta, e totuna unde e Soarele, pentru tine e inca noapte… Pana nu esti capabil sa faci asta, e totuna unde e Soarele, pentru tine e inca noapte…